România suspendă drepturile omului prin activarea articolului 15 din CEDO

Mai mult ca oricând, în aceste vremuri tulburi și neliniștite, când panica și nesiguranța domnesc, trebuie să fim vigilenți asupra drepturilor și libertaților noastre și să încuviințăm doar acele măsuri absolut necesare pentru eradicarea primejdiei, cumpânind cu atenție proporționalitatea dezastrului cu acțiunile, altădată discreționare, ale puterii. Statul are datoria șă-și informeze cetățenii și să-și argumenteze solid hotărârile, luate în mod necesar doar pe o perioadă definită de timp, precis fixată.
Iar acele decizii sau măsuri nejustificate să fie aspru criticate și dezaprobate, în special cele care acordă unor sau altora puteri sporite permanent, profitând de slăbita judecată a cetațenilor speriați sau prinși cu alte probleme.

E bine știut că perioadele de criză sunt propice unor abuzuri, adevărați germeni ai dictaturii, frica împingându-l pe om să-și predea drepturile de dragul siguranței, iar starea generală de panică și confuzie fiind mediul lesnicios în care diverși indivizi își arogă autoritatea incontestabilă de a comanda sau și-o întăresc pe cea existentă.
Actualitatea acestor cuvinte e mai puternică zilele acestea când statele lumii sunt antrenate în combaterea pandemiei, iar tendințele nu tocmai bine-prevestitoare și puțin exagerate își fac simțită prezența.

Desigur că nu e o critică pentru măsurile pe care le-au adoptat guvernele lumii, fără tăgadă necesare în perioada această, însă câteva excepții sau moduri de operare merită privite cu suspiciune și semnalate de rigoare. Chiar și așa, restrângerea exercițiului drepturilor noastre ar trebui să ne facă să conștientizăm ce preț au cu adevărat și cât de grea ne e existența în absența lor și, pesmne, să privim cu și mai multă prudență acțiunile viitoare ale celor care dețin puterea.

Excepția amintită mai sus ce ridică semne de întrebare este cazul modificării Constiuției ruse în sensul conferirii unui nou mandat lui Putin, aflat la cel de-al doilea mandat, care își asigură, dacă cererea va fi aprobată de Curtea Constituționala a Rusiei, funcția de șef de stat pe viață, chiar în momentul în care privirea Occidentului este ațintită spre catastrofă coronavirusului, iar posibilitatea unor proteste la Moscova este suprimată sub pretextul de a preveni râspândirea noului virus. În fapt, ocazia perfectă pentru Putin de a muri la cârma Rusiei.

Cel de-al doilea caz, al modului de operare și chiar al excepției după unele păreri, este constituit de acțiunea guvernului României de a cere derogarea temporară de la aplicarea Convenției Europeane a Drepturilor Omului, ceea ce se traduce prin posibilitatea încălcării unor drepturi și libertăți cetățenești, cu excepția celui la viață și a articolului care interzice tortura și sclavia.
Pesmne poate părea o decizie pripită, dură și excesivă, însă ceea ce revoltă este modul în care guvernul a procedat, uitând prin absurd să-și informeze cetățenii cu privire la o acțiune ce privește însăși substanța calitații lor de indivizi și cetățenii, anume atingerea drepturilor și libertătilor fundamentale. Procedarea greșită e cu atât mai condamnabilă cu cât s-a aflat despre aceast demers din presa străină. Măsura este contestată de unele voci din spațiul juridic român, argumentând că statele mai grav afectate din Occident nu au impus o asemenea acțiune.
Rămâne de văzut ce se va întampla mai departe. Sper ca acestă pandemie să treacă, iar totul să revină la normal.

Precizare: În ultimii 30 de ani doar președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a mai cerut o astfel de suspendare, pentru a scăpa de inamicii politici și de conducerea armatei, după încercarea de lovitură de stat din 2016.